Coltul sfant

Adia un vanticel de vara si plimbarea, la bratul lui Marius, a fost bine venita. Oasis nu banuia unde duce aleea marginita de o parte si de alta de cimisirul cu frunze mici si lucioase, de un verde inchis, dar nici nu isi pusese prea multe intrebari. Umbra densa lasata de gardul viu foarte inalt si sporovaiala lui Marius ce ii captase in intregime atentia facura ca drumul sa ii para scurt si foarte placut.
Isi imbracase iar haina preoteasca, alba ca laptele, pe care cineva din casa avusese grija sa o spele de praful drumului si sa i-o lase pregatita pe speteaza scaunului din dormitor.
Aleea ducea in partea de nord a castelului. Dupa ce Marius deschise usile din lemn, sculptate in broderie bizantina, preoteasa fu surprinsa sa constate ca se afla intr-o capela cocheta. Privirea ii fu captata de bolta inalta din lemn, alcatuita din noua panouri; pe panoul principal erau incrustate blazonul familiei Basarab si initialele intemeietorului: M.B. Bolta era pictata de o mana priceputa iar mirosul inca proaspat de vopsea si culorile vii aratau ca fusese terminata de curand.
Deasupra portalului circular trona inscriptia „ Salvator Dumnezeiesc! Lupta acestei tabere este o luptă sfântă. Cel care din inimă Te adoră, să dobândească ţara cerească!"
Panourile erau pictate cu cununi ovale din vrejuri şi ghirlande de flori, care înconjonjurau sfinţi aristotelieni ori apostoli, iar pe panoul central era pictat insusi Jah, Protectorul Valahiei.
Imaginile pictate pe lemn incadrate în nise si masa altarului erau tipice altarelor medievale. Coloane decorate cu vrejuri de vita urcau spre bolta ori impodobeau jilurile asezate pe laterale.
Pe latura nordică a navei se gasea un mic altar de unde erau oficiate, probabil, ceremoniile.
Piesele de mobilier si picturile erau rarisime si Oasis ramase placut impresionata de bunul gust cu care fusese ornata capela.

Intrebarea lui Marius o lasa o vreme fara cuvinte. Regasirea prietenului si linistea placuta din castel ii facea tare bine. Curiozitatea de a o cunoaste mai bine pe micuta Myra o imboldea sa accepte propunerea lui Marius. Dar purta in suflet o mare povara preoteasa, povara pe care nu indraznise sa o faca cunoscuta nimanui, deorece pe de o parte era o datorie de onoare, pe de alta parte un mare secret care, daca ar fi fost aflat, i-ar fi dat toate planurile peste cap.

- Ce-ai spune sa iti dau raspunsul la cina, draga Marius. Sper sa imi acorzi acest mic ragaz de gandire.

- Desigur draga mea, ii raspunse Marius. Doresti sa te mai las putin timp singura aici sau mergi cu mine?

Preoteasa se incrunta la vederea pumnalului si ochii i se intunecara pe data. Cu o miscare scurta a capului facu ca gluga hainei preotesti sa-i acopere ochii pentru a-si ascunde privirea. Privirea ii dezvaluia mai mereu sentimentele si Oasis prefera sa le tina ascunse deocamdata. Era foarte furioasa, in primul rand pe ea insasi, fiindca uitase pumnalul in oblancul seii riscand astfel sa-si deconspire scopul calatoriei. Pentru a castiga putin timp murmura o rugaciune impreunandu-si mainile in timp ce de sub acoperamantul capului cerceta curioasa mainile strajerului, mintea alergandu-i febril in cautarea unei solutii salvatoare.
Mainile frumoase si puternice de luptator acopereau in intregime manerul pumnalului. Lucrul asta o mai linisti putin, Horia era mult prea tanar pentru a recunoaste insemnele gravate pe manerul pumnalului. Daca acesta ar fi ramas liber privirii, Marius cu siguranta si-ar fi dat seama despre ce este vorba.
Revenindu-si repejor din uimire, preoteasa inchina cruce si lasa gluga sa-i cada pe umeri. Zambea acum si avea iarasi privirea senina. Lua pumnalul din mana strajerului, profitand de inocenta acestuia si il asa sa-i alunece cu dibacie sub maneca larga.
Apoi cuprinse bratul lui Marius si il trase usor dupa ea.

- Sa mergem, dragul meu, Myra se plictiseste cu siguranta in pustietatea castelului. Sa vedem ce parere are dumneaei despre ramanerea mea la castel, caci experienta imi spune ca are nevoie de companie. Cat despre pumnal nu iti face nicio grija, este un simplu cutitas pentru desfacut scrisori, primit in dar de la sora Tisha.
Vazandu-l pe Marius usor neincrezator, Oasis rase scurt pentru a-si intari spusele:

- Ne cunoastem de atata vreme, sper ca nu ma suspectezi de lucruri necurate. As fi ranita sa aflu ca ti-ai pierdut increderea in mine.

-Sa fie asta un semn? se intreba Oasis in gand, chicotind discret vazandu-i pe cei doi gramada pe podea. O ajuta pe Myra sa se ridice si ii scutura rochita de praf. Trebuie sa fii putin mai atenta, draga mea, o domnita trebuie sa fie mai stapana pe sine, nu se cade sa alerge in halul asta, o mustra preoteasa. In sinea ei se bucura de vivacitatea domnitei si de faptul ca era vesela si sanatoasa.

-Asa e matusa Oasis,dar si un strajer ar trebui sa stea la postul lui nu sa umble brambura pe unde-l taie capul si sa lase domnitele de straja la poarta, facandu-le sa-si piarda stapanirea de sine de spaima a ceea ce vine spre castel ii raspunse Myraluz, uitandu-se in jos spre tanarul care nu se ridicase inca de pe podea.

- Ridica Horia si hai sa mergem! ii spuse Marius strajerului in timp ce il trase de mana si pornira in graba catre poarta castelului.

Abia acum baga de seama Oasis ca micuta Myra e cu adevarat speriata. Ii cuprinse umerii si o saruta pe tampla sa o calmeze cand, deodata, avu o senzatie stranie. O senzatie pe care nu o mai resimtise niciodata, dar despre care-i auzise povestind pe batranii calugari unde isi facuse ucenicia.
Aerul se misca imperceptibil si un iz de pucioasa se resimti in capela. Preoteasa refuza sa creada ca este posibil asa ceva, pana la urma se aflau intr-un lacas sfant si niciun duh necurat nu ar fi avut indrazneala sa patrunda aici.
Logica i se batea cap in cap cu instinctul si preoteasa, pentru siguranta, o trase pe micuta domnita mai proape de ea ca s-o protejeze. In mana stanga stranse pumnalul ce-l tinea ascuns in maneca, desi stia ca intr-un lacas sfant nicio creatura de pe alte taramuri nu ar avea cum sa se materializeze ca sa puna mana pe arma.
Senzatia dura pret de cateva clipe si o lasa pe preoteasa lipsita de vlaga. Oasis nu stia daca altcineva din incapere si-a dat seama ce se intimpla. Singurul Marius era suficient de versat pentru asta, dar in momentele astea era un simplu tata ingrijorat pentru fetita lui.
Il urmari cu privirea cum il taraste pe Horia dupa el spre poarta si se intreba daca strajerul scapa fara sa incaseze cateva bucati pana la sfarsitul zilei. Profita de faptul ca Myra era la randul ei prea speriata ca sa fuga dupa cei doi si o ruga sa o insoteasca la castel, promitandu-si in gand ca o sa-i dea cu proxima ocazie o amuleta pentru a o pazi de duhurile rele.



- Myra, draga mea fetita, ai bunatatea sa ma insotesti in camera mea? Se vede treaba ca sunt inca slabita din cauza drumului si a caldurii, mi-ar prinde tare bine prezenta ta.

Drumul spre castel i se paru mult mai lung decat la sosire, isi simtea picioarele ca de plumb si gandurile ce-o framatau nu o ajutau sa fie o prezenta prea placuta. Asa ca profita de situatie spre a afla cateva detalii de la micuta ei nepoata.

- Spune-mi, draga mea Myraluz, ce ai mai facut in timpul indelungat de cand nu ne-am vazut. Cum iti petreci serile aici la castel, ce companie ai? Nu te plictisesti?

Inorogii... oare or mai existand, se intreba Oasis in gand ascultand vocea copilei. Glasul balnd si gandul curat, mereu indreptat spre cei dragi, iara niciodata spre sine, ii dadura preotesei o umbra de speranta. Poate ca da...poate ca da... vom vedea in serile ce urmeaza dupa ce vom trece cumpana incercarilor.

- Scumpa mea copila, se pare ca zilele dumitale de plictiseala se apropie de sfarsit. Furtunile sunt facute ca sa ne incerce, norii ca sa acopere lumina soarelui pentru o vreme. Dar nu s-a vazut inca, de la inceputurile lumii si pana acum, furtuna fara de sfarsit si nori care sa nu se risipeasca pentru a face loc soarelui si a lasa cerul mult mai limpede decat a fost inainte.
Sa ridicam privirea spre Jah si sa inaltam ruga spre el, sa ne dea putere si intelepciune sa trecem cu bine peste toate incercarile la care ne supune.Caci nu este cale fara iesire si incercare de netrecut. Totul sta in puterea noastra. Trebuie doar sa avem indrazneala de a privi inainte si puterea de a invinge. M-as bucura mult daca ai binevoi sa ma insotesti in odaia mea, as vrea sa imi trag sufletul pentru cateva ceasuri inainte de cina, dar inainte de asta as dori sa iti ofer un dar.

-Cu mare drag matusica, ii raspunse fata ,cu gandul la vorbele ciudate despre nori si furtuna pe care le auzise putin mai inainte ..."Pe cer nu-i nici urma de nor si soarele straluceste mai tare ca niciodata" ,isi zise in sinea ei si o porni agale cu domnita spre camera de oaspeti.