Un suflet pierdut

- Iubita, pune repede un cearceaf pe altar! ii spuse Marius sotiei sale.

- Multumesc draga mea, ii spune Marius sotiei sale apoi se apropie si aseaza trupul surioarei sale pe altar uitandu-se catre preoteasa. Ce trebuie sa facem acum?

Dupa plecarea preotesei, Marius ramasese langa trupul surioarei sale si isi petrecuse toata noaptea acolo, privind-o si rugandu-se ca aceasta sa se trezeasca, dar in zadar.

Ceremonia de inmormantare incepu in prima parte a zilei, sa tot fi fost pe la orele zece. Soarele urcase binisor pe cer si ziua parea a fi foarte calduroasa, desi era mijlocul lunii Rapciune.
Groparul sapase groapa in gradina din spatele capelei, se pare ca asta fusese dorinta raposatei, sa fie inmormantata sub cerul liber, la umbra unui stejar falnic.
Sicriul era asezat pe un catafalc invelit in catifea neagra. Katheryna parea ca doarme, chipul nu avea urma de incrancenare.
In jurul catafalcului sedea familia. Coroanele de flori asezate jur imprejur aratau omagiul familiilor vecine, chiar daca acestia, dintr-un motiv sau altul, nu venisera la ceremonie.
Oasis privi pe rand membri familiei inainte de a-si acoperi crestetul cu gluga rasei bisericesti.
Inchina cruce si spuse:

- Dragii mei, sa ne rugam Marelui Jah si sa rostim impreuna crezul, pentru sufletul Katherynei si pentru sufletul nostru, celor care am ramas in urma ei pe aceste taramuri efemere, nu se stie pentru cata vreme.

Cred în Jah, Tatăl Atotputernic,
Creatorul Cerului şi al Pământului,
Al Iadului şi al Raiului,
Judecătorul inimii noastre până în ora în care murim.

Şi în Aristotel, profetul,
Fiul lui Nicomaque şi Phaetis,
Trimis să arate calea înţelepciunii
Şi legile divine ale universului oamenilor rătăciţi.

Deasemenea cred în Hristos,
Fiul Mariei şi al lui Iosif.
Cel care şi-a dedicat viaţa ca să ne arate drumul spre Rai.
Deşi a pătimit în timpul lui Pilat din Pont,
A murit ca un martir ca să ne salveze pe noi.
S-a alăturat Soarelui unde aşteptă Aristotel de-a dreapta Tatălui.

Cred în Acţiunea Divină;
În Sfânta Biserică Romană Aristoteliană;
În comuniunea sfinţilor;
În iertarea păcatelor;
În Viaţa Eternă.
Amin!

Oasis asculta vocile stinse de durere a celor prezenti si continua ritualul:

- Dupa toate cautarile noastre, care s-au incrucisat de-a lungul vremii cu ale sale, Katheryna va ajunge la Tine, in sfarsit, Doamne!

Dupa prietenia pe care a primit-o de-a lungul vietii si pe care a daruit-o la randul ei, ca principiu calauzitor in viata sa, daruieste-i prietenia Ta, Doamne.

Dupa durerea si lacrimile care i-au impovarat viata, lumineaza-i calea catre eternitate, caci Tu esti singurul in masura sa ne daruiesti linistea dupa care tanjim intreaga viata.

Tristetea de pe chipurile prietenilor facea sa-i para si mai grea sarcina pe care trebuia sa o duca la bun sfarsit. Proteasa aprinse lumanarile aflate la capataiul Katherynei.

- Iata semnul luminii! Prietenia este lumina lumii si este flacara care ne incalzeste inima. Aceasta va lumina calea Katherynei pentru a ajunge cu bine in imparatia Domnului!

Oasis facu semnul crucii desupra sicriului si asupra micii adunari.

- Iata semnul prieteniei!

- Katheryna, asezam acese daruri pe sicriul tau, semn al prieteniei noastre, al rugaciunii noastre, al inimii noastre.

Spunand acestea Oasis aseza in cos un sirag de matanii.

- Sa-ti fie drumul lin si sufletul impacat, draga mea.

Apoi se intoarse catre credinciosii ce pastrau o tacere deplina:

- Acum familia si prietenii celei disparute isi pot lasa darurile in cos, in semn de prietenie. Continutul acestui cos va fi donat celor saraci dupa ceremonie. Cine doreste, se poate apropia pentru a-si lasa darul si pentru a spune cateva cuvinte.

Se trase deoparte si lasa loc prietenilor si familiei.

Marius se apropie de sicriu, baga mana la buzunarul hainii si scoase de acolo un medalion, medalionul cu insemnul familiei, cel pe care Marius nu apucase sa il daruiasca surioarei sale dupa intoarcerea ei acasa.
- Doresc ca acest medalion sa nu fie dat si sa ramana aici, pe pieptul surioarei mele... spuse el cu greu.

Oasis asculta dorinta lui Marius si lasa medalionul pe pieptul Katherynei.
Facu semn slujitorilor ca pot inchide sicriul. Rosti o ultima rugaciune dupa care privi cum sicriul e coborat in groapa. Arunca o mana de pamant deasupra:
- Sa-ti fie tarana usoara si Jah sa vegheze asupra sufletului tau, Katherina!

Se indeparta incet de mormant, lasand familia sa-si ia adio.